reduceri si promotii 2018
Definitie băși - ce inseamna băși - Dex Online

băși definitie

bas1 (cântăreț, sunet) s. m., pl. bași substantiv masculin bas

bas2 (contrabas) s. n., pl. básuri substantiv masculin bas

baș1 (rar) adv. substantiv masculin baș

baș2 (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași substantiv masculin baș

baș3 (capătul unei bărci, agio) (rar) s. n. substantiv masculin baș

BAȘ2 adv. (Reg.) Chiar, întocmai. – Sb. baš (< tc.). substantiv masculin baș

bas (-și), s. m. – Cîntăreț a cărui voce se plasează în registrul cel mai de jos. Fr. basse, din it. basso.Der. contrabas, s. m., din it. contrabasso. substantiv masculin bas

BAS s.m. 1. Registrul cu sunetele cele mai grave ale vocii bărbătești. 2. Cântăreț cu voce de bas (1). ◊ Bas-bariton = bas cu calități vocale de bariton. // s.n. Instrument muzical de alamă care produce sunetele cele mai joase. [Pl. bași, basuri. / cf. it. basso, fr. basse]. substantiv masculin bas

BAS I. s. m. cântăreț cu voce de bas (II, 1). II. s. n. 1. vocea bărbătească cea mai gravă. 2. instrument de suflat de alamă care produce sunetele cele mai grave. (< it. basso, fr. basse) substantiv masculin bas

BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (La sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești. 2. Cântăreț a cărui voce e aptă să cânte partea cea mai profundă, ca registru, dintr-o bucată muzicală. 3. Instrument de alamă care are în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – It. basso (fr. basse). substantiv masculin bas

baș n. agio (învechit). [Aceeaș vorbă ca cea precedentă (cf. capete = dobândă)]. substantiv masculin baș

*bas n., pl. urĭ (fr. basse). Muz. Vocea cea maĭ groasă, maĭ joasă. Partea uneĭ bucăți muzicale din care se cîntă numaĭ notele joase. Cea maĭ mare trompetă a fanfareĭ. – (Uniĭ zic așa și contrabasuluĭ). S.m., pl. bașĭ. Persoană care cîntă părțile de bas. substantiv masculin bas

bas n. 1. partea unei bucăți muzicale în care nu s´aud decât sunete grave; 2. persoana care cântă părțile de bas; 3. violoncel și artistul care cântă cu violoncelul. substantiv masculin bas

BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse. substantiv masculin bas

BAȘ2 adv. (Reg.) Chiar, tocmai. – Din sb. baš. substantiv masculin baș

BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (Numai la sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești, voce aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. 2. Cîntăreț a cărui voce e aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. Bine-ați venit la noi, a rostit cu voce adîncă de bas pescarul. SADO­VEANU, N. F. 125. 3. Instrument de alamă care produce numai sunete joase și care are, în orchestră, un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. substantiv masculin bas

baș adv. – Chiar, tocmai, exact așa. – Var. abeș. Sb. baș. Necunoscut în afară de Banat și Olt. substantiv masculin baș

baș s. m.1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. substantiv masculin baș

BAȘ1- (Înv.) Element de compunere întrat în limbă prin cuvintele turcești care denumesc funcții sau ranguri ca: baș-aga, baș-caimacam etc. și folosit în românește cu sensul de „cel mai înalt”, „cel mai de frunte”, la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. – Tc. baș. substantiv masculin baș

baș a. 1. de frunte, cel dintâiu (în bine sau în rău), se alătura în vechime la diferite grade ierarhice (baș-ciohodar și bulu-baș) și, prin analogie, la unele titulaturi indigene (v. baș-boier): sunt Harță, baș-răzeș AL.; 2. de prima calitate (despre țesături sau băuturi): cu guler de fir, de fir chiar baș-fir POP. cu ravac și baș-rachiu POP.; 3. (ironic) spre a caracteriza însușiri mai ales nefavorabile: baș-neghiob, baș-bătăuș. [Turc. BAȘ, cap, șef, superior, întâiu]. substantiv masculin baș

BAȘ1- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș. substantiv masculin baș

BAȘ3, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș. substantiv masculin baș

BAȘ1- (Învechit) Element de compunere intrat în limbă prin cuvinte turcești care denumesc funcții sau ranguri, ca: baș-aga, baș-bulucbaș, baș-ceauș etc., în care are sensul de « căpetenie », « șef» și folosit în romînește cu sensul de «cel mai înalt». «cel mai de frunte», la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. V. arhi-. substantiv masculin baș

BAȘ2 adv. (Ban.) Chiar, tocmai, taman. Așa-i fata de frumoasă, Frumoasă e baș ca noaptea. BIBICESCU, P. P. 304. Cînd te văd, bade, la lună, Inima nu mi-i baș bună. HODOȘ, P. P. 113. Frunză-n meri, frunză sub peri, Pe mine mă cer doi veri; Nu mă cer baș de demult. HODOȘ, P. P. 117. substantiv masculin baș

bașn, pl. urĭ (turc. baš, cap, șef, superior, vîrf, de unde și bg. baš, șef, agiŭ. V. bașa, bimbașa, bașlic). Agiŭ la zarăfie (Vechĭ). Prisos, plus, rest: bașu ce-ĭ ieșea de la raz (CL., 1910, 77). Prefix care arată superioritatea: baș-cutnie (cutnie de prima calitate), baș-ceauș (sergent-major de infanterie), baș-hoț (mare hoț). V. arhi-, para-, stră-, vel-. – În Banat. (după sîrb.) „chear, tocmai”. V. baron. substantiv masculin bașn

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. Din tc. bașağa. substantiv masculin bașaga

sacá-báș m. (turc. saká-bașý). Vechĭ. Capu sacagiilor. substantiv masculin sacabaș

baș-boier m. primul boier care prezida Divanul după Domn: baș-boierul purta hanger la brâu GHICA. substantiv masculin bașboier

beșli-aga m. odinioară căpitan de beșlii, câte unul în fiecare județ, iar la București și la Iași câte un baș-beșli-aga. [Turc. BEȘLI AGASY]. substantiv masculin beșliaga

ceauș-baș m. od. căpetenia ceaușilor, vătaful de aprozi ai Divanului. substantiv masculin ceaușbaș

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș1 + boier. substantiv masculin bașboier

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri substantiv masculin bașboier

baș-bulubáșă V. bulubașă. substantiv masculin bașbulubașă

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. Căpetenia bulucbașilor. – Din tc. bașbölükbașı. substantiv masculin bașbulucbaș

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam. substantiv masculin bașcaimacam

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar. substantiv masculin bașciohodar

baș-bulucbáș s. m., pl. baș-bulucbáși substantiv masculin bașbulucbaș

baș-caimacám s. m., pl. baș-caimacámi substantiv masculin bașcaimacam

baș-ciohodár s. m., pl. baș-ciohodári substantiv masculin bașciohodar

bes (mă) a -șí v. refl. (lat. vĭssire și bĭssire, vir. vessir. – Se conj. cu ĭes). Est. Triv. Emit gazurĭ pin orificiu anal. – În vest bă-. verb bes

bășí (băs, bășít), vb. – A face vînturi, a se pîrțîi. – Mr. bes, megl. bișǫri. Lat. vĭssῑre (Pușcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138; DAR); cf. it. viscia, v. fr. vessir, fr. vesse, it. bessa. V. bășină. Se conjugă și la forma incoativă, bășesc.Der. beșniță, s. f. (mușama, scutec). verb băși

băși, bășesc v. r. (pop., vulg.) a elimina gaze intestinale verb băși

BĂȘÍ, bășesc, vb. IV. Refl. și intranz. A elimina gaze intestinale prin anus. – Lat. vissire. verb băși

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului băși

băși   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) băși bășire bășit bășind singular plural
bășind bășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) băs (să) băs bășeam bășii bășisem
a II-a (tu) bășești (să) beși bășeai bășiși bășiseși
a III-a (el, ea) bese (să) bășeai bășea băși bășise
plural I (noi) bășim (să) bășim bășeam bășirăm bășiserăm
a II-a (voi) bășiți (să) bășiți bășeați bășirăți bășiserăți
a III-a (ei, ele) băs (să) bășească bășeau băși bășiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z