bâzoi definitie

bîzói n., pl. oaĭe (d. bîz). Dîrloĭ, basu cimpoiuluĭ, fluĭeru care scoate bîzîiala lui caracteristică cu nota fundamentală re). A ține bîzoĭu, a ținea isonu (hangu), fig., a secunda, a imita, a aproba. Bîrzoi. substantiv masculin bîzoi

bâzói1 (viespe) s. m., pl. bâzói, art. bâzóii substantiv masculin bâzoi

bâzói2 (pop.) (coardă la instrumente muzicale) s. n., pl. bâzoáie substantiv masculin bâzoi

BÂZÓI2, bâzoi, s. m. Viespe. – Formație onomatopeică. substantiv masculin bâzoi

BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unui instrument muzical. – Din bâz + suf. -oi. substantiv neutru bâzoi

BÂZÓI1, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi. substantiv neutru bâzoi

bâzoiu n. 1. bâzăit, sbârnăitură; 2. sunetul de bas al cobzei: una în coarda subțire începu a cânta, altul bâzoiul ținea PANN. [V. bâz!]. substantiv neutru bâzoiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bâzoi

bâzoi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bâzoi bâzoiul
plural bâzoaie bâzoaiele
genitiv-dativ singular bâzoi bâzoiului
plural bâzoaie bâzoaielor
bâzoi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bâzoi bâzoiul
plural bâzoaie bâzoaiele
genitiv-dativ singular bâzoi bâzoiului
plural bâzoaie bâzoaielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z