bârnui definitie

BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă. verb tranzitiv bârnui

bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă verb tranzitiv bârnui

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului bârnui

bârnui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bârnui bârnuire bârnuit bârnuind singular plural
bârnuind bârnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bârnuiesc (să) bârnuiesc bârnuiam bârnuii bârnuisem
a II-a (tu) bârnuiești (să) bârnuiești bârnuiai bârnuiși bârnuiseși
a III-a (el, ea) bârnuiește (să) bârnuiai bârnuia bârnui bârnuise
plural I (noi) bârnuim (să) bârnuim bârnuiam bârnuirăm bârnuiserăm
a II-a (voi) bârnuiți (să) bârnuiți bârnuiați bârnuirăți bârnuiserăți
a III-a (ei, ele) bârnuiesc (să) bârnuiască bârnuiau bârnui bârnuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z