bârnui definitie
BÂRNUÍ, bârnuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza bârnele pentru a alcătui pereții unei case. – Din bârnă. verb tranzitiv bârnui
bârnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârnuiésc, imperf. 3 sg. bârnuiá; conj. prez. 3 să bârnuiáscă verb tranzitiv bârnui
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului bârnui
| bârnui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) bârnui | bârnuire | bârnuit | bârnuind | singular | plural | ||
| bârnuind | bârnuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | bârnuiesc | (să) bârnuiesc | bârnuiam | bârnuii | bârnuisem | |
| a II-a (tu) | bârnuiești | (să) bârnuiești | bârnuiai | bârnuiși | bârnuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | bârnuiește | (să) bârnuiai | bârnuia | bârnui | bârnuise | ||
| plural | I (noi) | bârnuim | (să) bârnuim | bârnuiam | bârnuirăm | bârnuiserăm | |
| a II-a (voi) | bârnuiți | (să) bârnuiți | bârnuiați | bârnuirăți | bârnuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | bârnuiesc | (să) bârnuiască | bârnuiau | bârnuiră | bârnuiseră | ||