bârcoace definitie
bîrcoáce s. f. – Varietate de moșmon, Cotoneaster vulgaris. Tc. barkuk „prună galbenă”, din ngr. πραιϰόϰιον ‹ lat. praecox. De la forma arabă barqŭq derivă sp. albaricoque. substantiv feminin bîrcoace
BÂRCOÁCE s. f. Mic arbust cu fructe roșii, care crește pe stânci, în pădurile de munte (Cotoneaster vulgaris). substantiv feminin bârcoace
bîrcoáce f., pl. ocĭ. Un copăcel rozaceŭ care crește la munte (cotoneaster vulgaris). V. scoruș. substantiv feminin bîrcoace
bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci substantiv feminin bârcoace
BÂRCOÁCE, bărcoci, s. f. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze mici, rotunde, cu flori și cu fructe roșii (Cotoneaster integerrima). – Et. nec. substantiv feminin bârcoace
bărcoace f. arbust cu fructul roșu ca sângele, crește pe stâncile de prin pădurile muntoase (Cotoneaster). [Origină necunoscută]. temporar bărcoace
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bârcoace
| bârcoace | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bârcoace | bârcoacea |
| plural | bârcoci | bârcocile | |
| genitiv-dativ | singular | bârcoci | bârcocii |
| plural | bârcoci | bârcocilor | |