reduceri si promotii 2018
Definitie bântuitor - ce inseamna bântuitor - Dex Online

bântuitor definitie

BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. – Din bântui + suf. -(i)tor. adjectiv bântuitor

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre adjectiv bântuitor

bântuitor m. cel ce bântue sau vatămă moralicește. adjectiv bântuitor

BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor. adjectiv bântuitor

BÎNTUITÓR, -OÁRE, bîntuitori, -oare, adj. Care bîntuie. – Pronunțat: -tu-i-. adjectiv bîntuitor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bântuitor

bântuitor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bântuitor bântuitorul bântuitoare bântuitoarea
plural bântuitori bântuitorii bântuitoare bântuitoarele
genitiv-dativ singular bântuitor bântuitorului bântuitoare bântuitoarei
plural bântuitori bântuitorilor bântuitoare bântuitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z