azur definitie

credit rapid online ifn

azúr (-ruri), s. n.1. Culoarea albăstrie a boltei cerești, cer. – 2. (Adj.) Albastru. Fr. azur.Der. azurat, adj. (albastru); azurită, s. f. (azurit); azuriu, adj. (albăstriu). substantiv neutruazur

AZÚR s.n. 1. Albastrul cerului; cer senin. 2. Culoare asemănătoare seninului cerului; albastru-deschis. [Pl. -uri. / < fr. azur, cf. it. azzurro, pers. azur]. substantiv neutruazur

credit rapid online ifn

AZÚR I. s. n. 1.. albastrul cerului. 2. culoarea albastru-deschis. II. adj. ca azurul. (< fr. azur) substantiv neutruazur

AZÚR s. n. Culoare albastră-deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Fr. azur (lat. lit. azzurum). substantiv neutruazur

*azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea [!] albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ. substantiv neutruazur

!azúr s. n. substantiv neutruazur

azur n. albastru deschis: eterul și cu marea unesc azurul lor BOL. substantiv neutruazur

AZÚR s. n. Culoare albastră-deschis; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum. substantiv neutruazur

AZÚR s. n. Culoare albastrâ-deschisă (ca cerul); albastrul cerului. Azurul se deschide larg, Fug norii spe­riați in lături. BENIUC, V. 11. Cade foaie după foaie Peste-azurul de pe boltă. MACEDONSKI, O. I 204. Ochii lui albaștri ca azurul... dovedeau curaj. NEGRUZZI, S. I 30. ◊ (Adjectival, rar) Din tainica pădure Apare luna mare cîmpiilor azure. EMINESCU, O. I 63. substantiv neutruazur

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiazur

azur  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular azur azurul
plural azururi azururile
genitiv-dativ singular azur azurului
plural azururi azururilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z