AZIMÚT s.n. Unghi cuprins între meridianul unui loc și planul vertical al direcției respective. ♦ (Astr.) Unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecând printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept]. substantiv neutruazimut
AZIMÚT s. n. unghi format de un plan vertical fix, care trece printr-un anumit punct, cu planul vertical al unei direcții ce trece prin punctul considerat. (< fr. azimut) substantiv neutruazimut
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical al direcției respective. – Fr. azimut. substantiv neutruazimut
azimút n., pl. e și urĭ (fr. azimut, d. ar. al-semt, drumu. V. zenit). Astr. Unghiŭ pe care-l face planu vertical fix al unuĭ astru cu un plan vertical care trece printr´un corp ceresc. substantiv neutruazimut
azimút s. n., pl. azimúturi substantiv neutruazimut
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut. substantiv neutruazimut
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical al direcției respective; se măsoară de la direcția nord spre direcția dată, în sensul mișcării acelor ceasornicului. substantiv neutruazimut
azimut substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | azimut | azimutul |
plural | azimuturi | azimuturile | |
genitiv-dativ | singular | azimut | azimutului |
plural | azimuturi | azimuturilor |