www.ReduPedia.ro
Definitie azil - ce inseamna azil - Dex Online

azil definitie

azíl (azíluri), s. n. – Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. Fr. asile. substantiv neutru azil

AZÍL s. n. 1. instituție cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi. 2. loc de refugiu inviolabil; adăpost. ♦ drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice. (< fr. asila, lat. asylum) substantiv neutru azil

AZÍL s.n. 1. (În trecut) Instituție cu caracter filantropic în care erau ținuți copii, bătrâni, invalizi, bolnavi incurabili. 2. (Fig.) Loc de refugiu inviolabil; adăpost, refugiu. ◊ Azil politic = acordare de către un stat a dreptului de intrare și de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice. [Pl. -luri, -le. / < fr. asile, cf. it. asilo < lat. asylum – loc inviolabil, gr. asylos < a – fără, sylejefuire]. substantiv neutru azil

azíl s. n., pl. azíluri substantiv neutru azil

AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire sau adăpost; refugiu. ◊ Drept de azil = protecție de care se bucură cineva în virtutea unei legi. 2. (În trecut) Instituție în care erau internați bătrânii, infirmii etc. fără familie sau de care nu puteau sau nu voiau să se îngrijească familiile respective. – Fr. asile (lat. lit. asylum). substantiv neutru azil

*azíl n., pl. e și urĭ (vgr. ásylon, lat. asýlum). Loc de refugiŭ. Fig. Protecțiune, adăpost: azilu păciĭ. Așezămînt de binefacere p. adăpostirea bătrînilor, infirmilor și copiilor: Azilu Elena Doamna. substantiv neutru azil

azil n. 1. loc de scăpare și de siguranță; 2. fig. refugiu: munții noștri au fost adesea scump azil de libertate GR. AL.; 3. așezământ de binefacere pentru creșterea copiilor orfani: Azilul Elena Doamnă. substantiv neutru azil

AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei țări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrâ­nilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum. substantiv neutru azil

AZÍL, aziluri, s. n. 1. (Adesea în legătură cu verbele. « a cere », « a găsi », « a da », « a oferi ») Loc unde cineva se simte în siguranță, unde capătă ocrotire sau adăpost,.. unde găsește repaus sau odihnă; refugiu. Vîlcea dragă și iubită, Un azil, și cel din urmă, de la tine viu să cer! MACEDONSKI, O. I 237. Orășeanii bejănăriră în Buco­vina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217. ◊ Drept de azil = ocrotire, protecție de care se bucură cineva în. virtutea unei legi. Republica Populară Romînă acordă drept de azil cetățenilor străini urmăriți pentru apărarea intereselor celor ce muncesc, pentru activitate științifică, pentru; participare la lupta de eliberare națională sau de apărare a păcii. CONST. R.P.R. 41. 2. (În trecut) Instituție (de stat sau filantropică) îit care erau internați bătrînii, infirmii, copiii orfani etc. de care nu voiau să se îngrijească familiile respective. Vizitează azilul de bătrîni și celelalte instituții ale orașului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/3. substantiv neutru azil

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului azil

azil   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular azil azilul
plural aziluri azilurile
genitiv-dativ singular azil azilului
plural aziluri azilurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z