azbest definitie

AZBÉST s.n. Silicat de calciu și de magneziu natural, rău conducător de electricitate, folosit pentru confecționarea de garnituri, de țesături neinflamabile etc. [Pl. -turi. / < fr. asbeste, cf. lat. asbestus, gr. asbestos – nestins]. substantiv neutruazbest

ÁZBEST s. n. silicat natural de magneziu, cu contextură fibroasă, neinflamabil, la fabricarea țesăturilor și izolatorilor termici. (< fr. asbeste, gr. asbestos) substantiv neutruazbest

AZBÉST, azbesturi, s. n. Mineral fibros de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile. – Fr. asbeste (< gr.). substantiv neutruazbest

*azbést (vgr. ásbestos, nestins). O substanță minerală de natura amiantuluĭ. Se prezentă [!] supt formă de fire lungĭ și mătăsoase care se pot țese. La un foc moderat rezistă și nu se topesc de cît la o mare temperatură. substantiv neutruazbest

azbést s. n. substantiv neutruazbest

AZBÉST s. n. Minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca material izolant. [Acc. și: ázbest. – Var.: asbést s.n.] – Din fr. asbeste. substantiv neutruazbest

AZBÉST, azbesturi, s. n. Mineral fibros de culoare albă, rău conducător de căldură și electricitate, din care se fac țesături, cartoane și benzi izolatoare, rezistente la foc. Șorț de azbest. ▭ Un grup de tineri jucau tenis, în cămăși de mătase, pantaloni albi și pantofi speciali cu pingele de azbest. BART, E. 113. substantiv neutruazbest