avram definitie

avrám (avrámă), adj. – Varietate de prună. – Var. avrămiu. Ngr. ἀβράμηλο „prună” (Iordan, BF, VI, 155); cuvînt pe care Danguitsis 148 îl derivă din gr. βράβυλος, dar care a putut fi influențat și de sl. (j)ablanŭ „măr”; cf. gr. μήλος și chiar de aspectul fructului, care are o anume asemănare cu mărul. După DAR, de la numele propriu Avram, ceea ce pare mai curînd etimologie populară. substantiv masculinavram

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă. substantiv masculinavram

avrám m. (d. avramă). Est. Prun care produce avrame. substantiv masculinavram

avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi substantiv masculinavram

Avram m. numele acestui patriarh biblic figurează în locuțiunile: sânul lui Avram, raiu, fericire după moarte: a trăi ca în sânul lui Avram; a lua cuiva Avram sporul, a prăpădi pe cineva, a-l lăsa ca mort: pe unde mi le ajungea, pe acolo le lua Avram sporul ISP. substantiv masculinavram

avram m. soiu de prun care face niște prune mari galbene și gustoase, numite avrame (Prunus insititia). [Origină necunoscută]. substantiv masculinavram

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv). substantiv masculinavram

sufletu’ lui Avram Iancu expr. v. sufletu’! substantiv masculinsufletu