AVORTÁ vb. I. intr. A pierde fătul prin avort. ♦ (Fig.) A eșua, a suferi un eșec. [< fr. avorter, cf. lat. aboriri]. verb avorta
AVORTÁ vb. intr. 1. a pierde fătul prin avort. 2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe. 3. (fig.) a eșua. (< fr. avorter, lat. abortare) verb avorta
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Fr. avorter. verb avorta
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză verb avorta
avortà v. 1. a naște înainte de timp, a lepăda un copil; 2. fig. a nu-i reuși: proiectul va avorta. verb avortà
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. verb avorta
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A pierde un fetus prin avort; (popular) a lepăda. O persoană așa de bine constituită nu avortează dintr-un lucru de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. III 185. verb avorta
*avortéz v. intr. și tr. (fr. avorter). Lepăd, perd, nasc prea devreme, cînd pruncu nu poate trăi. Fig. Triv. Nu reușesc. V. făt. verb avortez
| avorta verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) avorta | avortare | avortat | avortând | singular | plural | ||
| avortând | avortați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | avortez | (să) avortez | avortam | avortai | avortasem | |
| a II-a (tu) | avortezi | (să) avortezi | avortai | avortași | avortaseși | ||
| a III-a (el, ea) | avortează | (să) avortai | avorta | avortă | avortase | ||
| plural | I (noi) | avortăm | (să) avortăm | avortam | avortarăm | avortaserăm | |
| a II-a (voi) | avortați | (să) avortați | avortați | avortarăți | avortaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | avortează | (să) avorteze | avortau | avortară | avortaseră | ||