aviza definitie

AVIZÁ vb. I. 1. tr. A înștiința în prealabil, a avertiza. 2. intr. A-și da avizul, părerea; a decide. [< fr. aviser, cf. it. avvisare]. verb tranzitivaviza

AVIZÁ vb. I. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza. II. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide. (< fr. aviser) verb tranzitivaviza

AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A atrage atenția sau a înștiința din timp. ♦ A face cuiva o comunicare oficială. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune; a decide. – Fr. aviser. verb tranzitivaviza

avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză verb tranzitivaviza

avizà v. a da aviz, a înștiința. verb tranzitivavizà

AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comu­nicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. verb tranzitivaviza

AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. T r a n z. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. « de » sau « despre ») A înștiința (pe cineva) de mai înainte, a atrage cuiva atenția din timp. L-am avizat că nu-și va putea prelungi concediul. ♦ A face cuiva o comunicare oficială printr-un aviz. A fost avizat de sosirea banilor la poștă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune, a-și da avizul, a decide. Ce facem cu disciplina? zice. Că să se mai gîndească și va aviza, a sfîrșit profesorul Rainu. SADOVEANU, N. F. 175. verb tranzitivaviza

*avizéz v. tr. (fr. aviser). Înștiințez, informez. A fi avizat la ceva, a nu-țĭ maĭ rămînea de cît acel lucru la care să recurgĭ: acest leneș e avizat la mila publică. verb tranzitivavizez