aviva definitie
AVIVÁ vb. I. tr. 1. A da unui material textil sau unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe. 2. A face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule pentru a se suda după cicatrizare. ♦ A înviora. 3. (Fig.) A învenina, a irita ; a răscoli (o durere, o supărare). [P.i. -vez. / < fr. aviver]. verb tranzitiv aviva
AVIVÁ vb. tr. 1. a da unui material textil, unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe. 2. a face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule. ◊ a înviora. 3. (fig.) a învenina, a irita; a răscoli (o durere). (< fr. aviver) verb tranzitiv aviva
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor, prin tratarea cu anumite substanțe. – Fr. aviver. verb tranzitiv aviva
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză verb tranzitiv aviva
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. verb tranzitiv aviva
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului aviva
| aviva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) aviva | avivare | avivat | avivând | singular | plural | ||
| avivând | avivați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | avivez | (să) avivez | avivam | avivai | avivasem | |
| a II-a (tu) | avivezi | (să) avivezi | avivai | avivași | avivaseși | ||
| a III-a (el, ea) | avivează | (să) avivai | aviva | avivă | avivase | ||
| plural | I (noi) | avivăm | (să) avivăm | avivam | avivarăm | avivaserăm | |
| a II-a (voi) | avivați | (să) avivați | avivați | avivarăți | avivaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | avivează | (să) aviveze | avivau | avivară | avivaseră | ||