AVIDITÁTE s.f. Dorință, pasiune nepotolită. ♦ (Peior.) Lăcomie, poftă nelimitată. [Cf. fr. avidité, it. avidità, lat aviditas]. substantiv femininaviditate
AVIDITÁTE s. f. 1. însușire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată. 2. (chim.) proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele. (< fr. avidité, lat. aviditas) substantiv femininaviditate
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Fr. avidité (lat. lit. aviditas, -atis). substantiv femininaviditate
*aviditáte f. (lat. avíditas, -átis). Lăcomie, poftă excesivă. substantiv femininaviditate
aviditáte s. f., g.-d. art. aviditắții substantiv femininaviditate
aviditate f. dorință arzătoare și necumpătată, lăcomie. substantiv femininaviditate
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis. substantiv femininaviditate
AVIDITÁTE s. f. însușirea de a fi avid; străduință de a satisface un interes nobil. Citește cu aviditate. ◊ (Peiorativ) Lăcomie, poftă nemăsurată. Mănîncă cu aviditate. substantiv femininaviditate
aviditate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aviditate | aviditatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | avidități | avidității |
plural | — | — |