avertisment definitie

AVERTISMÉNT s.n. 1. Înștiințare prealabilă (în legătură cu ceva). 2. Mustrare din partea unui organ superior. ♦ (Sport) Măsură premergătoare penalizării, prin care arbitrul avertizează pe un jucător de intervențiile sale neregulamentare. [Pl. -te. / < fr. avertissement]. substantiv neutruavertisment

AVERTISMÉNT s. n. 1. înștiințare prealabilă, prevenire. 2. sancțiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară. 2. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervențiilor sale nereglementare. (< fr. avertissement) substantiv neutruavertisment

AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Mustrare pentru o abatere. ♦ (Sport) Măsură premergătoare penalizării, prin care arbitrul atrage atenția unui jucător că joacă nereglementar. – După fr. avertissement. substantiv neutruavertisment

*avertismént și -zmént n., pl. e (fr. avertissement). Înștiințare, mustrare (maĭ ales oficială). substantiv neutruavertisment

avertismént s. n., pl. avertisménte substantiv neutruavertisment

avertisment n. înștiințare, mustrare (mai ales oficială): presa nu va fi pusă niciodată sub regimul avertismentelor. substantiv neutruavertisment

AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune prin care arbitrul atrage atenția unui sportiv pentru o abatere de la prevederile regulamentare ale jocului. – Din fr. avertissement. substantiv neutruavertisment

AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, observație preventivă (în legătură cu un risc, cu o primejdie). Cuvintele lui Lenin, prin care el prezicea imperialismului american același sfîrșit rușinos pe care l-a avut imperialismul german, răsună și azi ca un teribil avertisment pentru politicienii demenți și aventurieri din S.U.A., incendiatori ai unui nou război mondial. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 595. [învățătorul] nu mai întoarse capul. Lingă el arma jandarmului se clătina ca un avertisment. REBREANU, R. I 313. ♦ Semnal. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mînios. REBREANU, R. II 45. 2. Blam din partea unui superior sau șef; mustrare constituind una din formele de pedeapsă disciplinară pentrfi o abatere. A da (sau a primi) un avertisment. ♦ (Sport) Măsură premergătoare penalizării, prin care arbitrul atrage atenția unui jucător (sau unei echipe) că joacă nereglementar. substantiv neutruavertisment