aventurier definitie

AVENTURIÉR, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri : (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero]. substantiv masculin și femininaventurier

AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere) substantiv masculin și femininaventurier

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier. substantiv masculin și femininaventurier

*aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond. substantiv masculin și femininaventurier

aventuriér (-ri-er) s. m., pl. aventuriéri substantiv masculin și femininaventurier

aventurier m. 1. cel ce caută aventuri: vântură-țară; 2. cel ce trăește din intrigi, om fără căpătâiu. substantiv masculin și femininaventurier

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. substantiv masculin și femininaventurier

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană fără principii, care umblă după aventuri; om fără căpătîi, care cutreieră lumea (trăind din afaceri necurate). Oameni oficiali și gravi, cu masca zîmbetului fals pe buze, dau mina cu aventurierii și excrocii, barcagiii de ieri, milionarii de azi. BART, E. 146. – Pronunțat: -ri-er. substantiv masculin și femininaventurier

aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére substantiv masculin și femininaventurieră