AVÉN s.n. v. avenă. substantiv neutruaven
AVÉNĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: avén s. n.] – Din fr. aven. substantiv neutruavenă
aven substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aven | avenul |
plural | avene | avenele | |
genitiv-dativ | singular | aven | avenului |
plural | avene | avenelor |