avaria definitie

credit rapid online ifn

AVARÍE s.f. Stricăciune suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. [Gen. -iei. / < fr. avarie, it. avaria]. substantiv femininavarie

AVARÍE s. f. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. (< fr. avarie, it. avaria) substantiv femininavarie

credit rapid online ifn

AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune însemnată suferită de o navă, de o mașină, de o construcție, de o marfă etc. – Fr. avarie. substantiv femininavarie

*avaríe f. (fr. avarie, d. it. avaria). Stricăcĭune orĭ pagubă suferită de o corabie saŭ de un tren și de încărcătura luĭ. substantiv femininavarie

!avárie s. f., art. avária, g.-d. art. aváriei; pl. avárii, art. aváriile (-ri-i-) substantiv femininavarie

avarie f. 1. pagubă suferită de o corabie sau de o marfă; 2. orice pagubă sau stricăciune prin transport. substantiv femininavarie

AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc.- Din fr. avarie. substantiv femininavarie

AVARÍE, avarii, s. f. Stricăciune suferită de un vas de navigație, de mărfurile de pe vas sau de orice marfă (transportată sau aflată într-un depozit), de o construcție etc. Bombardamentele au pricinuit avarii clădirilor. substantiv femininavarie

AVARIÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. avarier, cf. it. avariare]. verb tranzitivavaria

AVARIÁ vb. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora. (< fr. avarier) verb tranzitivavaria

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Fr. avarier. verb tranzitivavaria

avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind) verb tranzitivavaria

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. verb tranzitivavaria

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. A pricinui stri­căciuni, a strica, a deteriora. Forțele populare coreene și chineze:.. au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482. ◊ Refl. Mărfurile se avariază cînd sînt expuse la umezeală. – Pronunțat: -ri-a. verb tranzitivavaria

*avariéz v. tr. (fr. avarier). Vátăm, stric: corabia s´a cĭocnit și s´a avariat. verb tranzitivavariez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiavaria

avaria  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)avaria avariere avariat avariind singular plural
avariind avariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) avariez (să)avariez avariam avariai avariasem
a II-a (tu) avariezi (să)avariezi avariai avariași avariaseși
a III-a (el, ea) avaria (să)avariai avaria avarie avariase
plural I (noi) avariem (să)avariem avariam avariarăm avariaserăm
a II-a (voi) avariați (să)avariați avariați avariarăți avariaserăți
a III-a (ei, ele) avaria (să)avarieze avariau avaria avariaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z