AVARÍE s.f. Stricăciune suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. [Gen. -iei. / < fr. avarie, it. avaria]. substantiv femininavarie
AVARÍE s. f. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. (< fr. avarie, it. avaria) substantiv femininavarie
AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune însemnată suferită de o navă, de o mașină, de o construcție, de o marfă etc. – Fr. avarie. substantiv femininavarie
*avaríe f. (fr. avarie, d. it. avaria). Stricăcĭune orĭ pagubă suferită de o corabie saŭ de un tren și de încărcătura luĭ. substantiv femininavarie
!avárie s. f., art. avária, g.-d. art. aváriei; pl. avárii, art. aváriile (-ri-i-) substantiv femininavarie
avarie f. 1. pagubă suferită de o corabie sau de o marfă; 2. orice pagubă sau stricăciune prin transport. substantiv femininavarie
AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc.- Din fr. avarie. substantiv femininavarie
AVARÍE, avarii, s. f. Stricăciune suferită de un vas de navigație, de mărfurile de pe vas sau de orice marfă (transportată sau aflată într-un depozit), de o construcție etc. Bombardamentele au pricinuit avarii clădirilor. substantiv femininavarie
AVARIÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. avarier, cf. it. avariare]. verb tranzitivavaria
AVARIÁ vb. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora. (< fr. avarier) verb tranzitivavaria
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Fr. avarier. verb tranzitivavaria
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind) verb tranzitivavaria
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. verb tranzitivavaria
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. A pricinui stricăciuni, a strica, a deteriora. Forțele populare coreene și chineze:.. au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482. ◊ Refl. Mărfurile se avariază cînd sînt expuse la umezeală. – Pronunțat: -ri-a. verb tranzitivavaria
*avariéz v. tr. (fr. avarier). Vátăm, stric: corabia s´a cĭocnit și s´a avariat. verb tranzitivavariez
avaria verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)avaria | avariere | avariat | avariind | singular | plural | ||
avariind | avariați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | avariez | (să)avariez | avariam | avariai | avariasem | |
a II-a (tu) | avariezi | (să)avariezi | avariai | avariași | avariaseși | ||
a III-a (el, ea) | avariază | (să)avariai | avaria | avarie | avariase | ||
plural | I (noi) | avariem | (să)avariem | avariam | avariarăm | avariaserăm | |
a II-a (voi) | avariați | (să)avariați | avariați | avariarăți | avariaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | avariază | (să)avarieze | avariau | avariară | avariaseră |