AVANBÉC, avanbecuri, s. n. Partea din amonte a unei pile de pod, având rolul de a despărți firul apei și de a proteja pila. [Var.: (rar) avantbéc] – Din fr. avant-bec. substantiv neutruavanbec
AVANTBÉC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situată spre punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a rezista presiunii și loviturilor. – Fr. avant-bec. substantiv neutruavantbec
AVANTBÉC v. avanbec. substantiv neutruavantbec
avantbec substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | avantbec | avantbecul |
plural | avantbecuri | avantbecurile | |
genitiv-dativ | singular | avantbec | avantbecului |
plural | avantbecuri | avantbecurilor |