AVANSÁ vb. I. 1. intr. A înainta; a progresa, a se dezvolta. 2. tr. A înainta în grad, a promova într-un grad, într-o funcție superioară. 3. tr. A da cu anticipație (sume de bani). ♦ (Fig.) A lansa, a anticipa (o idee). [< fr. avancer]. verb tranzitivavansa
AVANSÁ vb. I. intr. a înainta (într-o direcție); a progresa, a se dezvolta. II. tr. 1. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcție superioară. 2. a da cu anticipație (sume de bani). 3. (fig.) a anticipa (o propunere). (< fr. avancer) verb tranzitivavansa
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A se dezvolta, a progresa. Lucrările avansează. 2. Tranz. A promova pe cineva în muncă, a ridica în grad. 3. Tranz. A preda, a acorda cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Fr. avancer. verb tranzitivavansa
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză verb tranzitivavansa
avansà v. 1. a da un avans, a plăti prin anticipare; 2. a înainta, a obține o avansare. verb tranzitivavansà
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. verb tranzitivavansa
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. I n t r a n z. (Despre oameni) A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită); (despre lucrări întreprinse de oameni) a se dezvolta, a progresa. Construcția hidrocentralei avansează într-un ritm foarte viu. 2. T r a n z. A promova (pe cineva) în muncă, a încredința (cuiva) o funcție mai înaltă, a ridica în grad. L-a avansat căpitan. ◊ I n t r a n z. A avansat în timp foarte scurt datorită muncii depuse. 2. T r a n z. (Cu privire la bunuri materiale, în special la sume de bani) A preda sau a acorda cu anticipație. A avansat fondurile necesare. verb tranzitivavansa
*avanséz v. tr. (fr. avancer). Barb. Înaintez. verb tranzitivavansez
înaintéz v. tr. Merg în ainte [!]: armata a înaintat în țară străină. Fig. Progresez: a înainta în etate, în lucru, în studiŭ. Mă înalț în grad: acest ofițer a înaintat răpede [!]. V. tr. Duc în ainte: Înaintez lucrările. Prezent, adresez: înaintez o hîrtie ministeruluĭ. Fig. Înalț în grad. – Fals avansez (dr. avancer). verb tranzitivînaintez
avansa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)avansa | avansare | avansat | avansând | singular | plural | ||
avansând | avansați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | avansez | (să)avansez | avansam | avansai | avansasem | |
a II-a (tu) | avansezi | (să)avansezi | avansai | avansași | avansaseși | ||
a III-a (el, ea) | avansează | (să)avansai | avansa | avansă | avansase | ||
plural | I (noi) | avansăm | (să)avansăm | avansam | avansarăm | avansaserăm | |
a II-a (voi) | avansați | (să)avansați | avansați | avansarăți | avansaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | avansează | (să)avanseze | avansau | avansară | avansaseră |