aval definitie

AVÁL¹ s.n. (op. amonte) Partea către care curge un râu. ◊ În aval = urmând cursul unei ape. [< fr. aval, cf. lat. ad – la, vallis – vale]. substantiv neutruaval

AVÁL² s.n. (Fin.) Garanție specială de plată a unei cambii. [< fr. aval]. substantiv neutruaval

AVÁL¹ s. n. în ~ = situat pe cursul inferior al unui râu, spre vărsare. (< fr. aval) substantiv neutruaval

AVÁL² s. n. (fin.) act prin care cineva garantează plata de la scadență a unei cambii; gir, garanție. (< fr. aval) substantiv neutruaval

AVÁL¹ adv. (În expr.) În aval (în legătură cu situația unui punct de pe cursul unei ape) = mai aproape de vărsare (în comparație cu alt punct). – Fr. aval. substantiv neutruaval

AVÁL² s. n. (În sistemul financiar capitalist) Garanție specială de plată a unei cambii. – Fr. aval. substantiv neutruaval

avál s. n. substantiv neutruaval

aval n. garanție dată unui efect comercial. substantiv neutruaval

AVÁL s. n. (În loc. adv.) În aval = în josul văii, spre vărsare (în raport cu un punct de referință). – Din fr. aval. substantiv neutruaval

AVÁL adv. (În opoziție cu amonte, numai în loc. adv.) În aval (în legătură cu situația unui punct pe cursul unei ape) = mai aproape de vărsare (în comparație cu un punct mai depărtat). substantiv neutruaval