avaet definitie

avaét (-turi), s. n. – Impozit. Se spunea în trecut mai ales despre sumele care se încasau pentru acordarea unor functii și demnități de către Stat; și, în general, despre orice impozit. – Var. havaet. Tc. avaid, pl. de la arab. ‘aid „obicei” (Șeineanu, II, 29). substantiv neutruavaet

AVAÉT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea pe diverse beneficii sau drepturi. – Tc. avait „venituri”. substantiv neutruavaet

avaét s. n., pl. avaéturi substantiv neutruavaet

avaet n. 1. od. taxă specială la numirea într’o funcțiune; 2. dare sau dajdie (în sens mai restrâns): taxă la o pădure, la un pod. [Turc. AVAID, venituri]. substantiv neutruavaet

AVAÉT¹, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”. substantiv neutruavaet