AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. – Din auzi + suf. -(i)tor. substantiv masculin și femininauzitor
AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-] – Auzi + suf. -tor. substantiv masculin și femininauzitor
AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, adj. (Învechit, rar) Auditor. Auzitorii așa mult au aplaudat, Cît dulapurile toate în arhivă s-au mișcat. ALEXANDRESCU, M. 209. substantiv masculin și femininauzitor
auzitor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | auzitor | auzitorul | auzitoare | auzitoarea |
plural | auzitori | auzitorii | auzitoare | auzitoarele | |
genitiv-dativ | singular | auzitor | auzitorului | auzitoare | auzitoarei |
plural | auzitori | auzitorilor | auzitoare | auzitoarelor |