auzite definitie

AUZÍT s. n. Auzire. ◊ Expr. Din auzite = din câte a auzit cineva de la alții. (Rar) Pe auzite = în mod necontrolat, neverificat. [Formă gramaticală: (în expr.) auzite] – V. auzi. adjectivauzit

auzít, -ă adj. Ceĭa ce e auzit. Din auzite, auzind, pin [!] auz, pin auzire: a cînta un cîntec din auzite, nu după note. Pe auzite, după cum aĭ auzit: aicĭ nu merge pe auzite, ci pe văzute. adjectivauzit

!auzít (a-u-) s. n. adjectivauzit

auzit a. aflat prin simțul auzului. ║ n. auz: din auzite. adjectivauzit

AUZÍT s. n. Auz (2), auzire. [Pr.: a-u-] – V. auzi. adjectivauzit

AUZÍT s. n. Faptul de a auzi, auzire. (În loc. adv.) Din auzite = a) din cîte a auzit sau a aflat cineva de la alții (nu din proprie constatare). Știm însă, din auzite, căi-n vechea clădire erau două paraclise sau capele. ODO­BESCU, S. I 404; b) din cîte a prins cineva cu urechea. (Rar) Pe auzite = după cîte se spune, în mod necontrolat, neverificat. cunoștință cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mănîncă tot ce zboară. NEGRUZZI, S. I 251. – Formă gramaticală: (în locuțiuni) auzite. adjectivauzit

auzíte (din ~) loc. adv. temporarauzite

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiauzite

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z