reduceri si promotii 2018
Definitie auxiliar - ce inseamna auxiliar - Dex Online

auxiliar definitie

AUXILIÁR, -Ă I. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător. ♦ verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. II. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium. (< fr. auxiliare, lat. auxiliaris) adjectiv auxiliar

AUXILIÁR, -Ă adj. Care ajută la ceva, de ajutor; aflat pe plan secundar; ajutător. ♦ (gram.) Verb auxiliar = verb cu care se formează timpurile și modurile verbale compuse. ♦ (Mat.) Cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. // s.n. Ajutor, sprijin. [Pron. a-u-xi-li-ar. / cf. fr. auxiliaire, lat. auxiliaris < auxilium – ajutor]. adjectiv auxiliar

AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător. ◊ Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse. ♦ (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [Pr.: a-u-xi-li-ar] – Fr. auxiliaire (lat. lit. auxiliaris). adjectiv auxiliar

auxiliár2 [x pron. gz] (a-u-, -li-ar) s. n., pl. auxiliáre adjectiv auxiliar

*auxiliár, -ă adj. (lat. auxiliaris, d. auxilium, ajutor). Care ajută: armată auxiliară. Serviciu auxiliar, serviciu oamenilor care nu-s destul de robuștĭ p. serviciu militar, dar care-s luați în timp de războĭ p. lucrărĭ maĭ ușoare. Gram. Verbe auxiliare saŭ ajutătoare), acelea care le ajută pe altele în compozițiune: am fost, a fi mers, voĭ trece, urmează să vină. adjectiv auxiliar

auxiliár1 [x pron. gz] (a-u-, -li-ar) adj. m., pl. auxiliári; f. auxiliáră, pl. auxiliáre adjectiv auxiliar

auxiliar a. care vine într´ajutor; verb auxiliar, verb ajutător. adjectiv auxiliar

AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj. Care ajută, care dă concursul la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător. Material auxiliar. Piesă auxi­liară.Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor verbale compuse. « A avea », « a fi » și « a voi » sînt, prin unele forme ale lor, verbe auxi­liare. ◊ (Substantivat) Un dicționar este un auxiliar prețios pentru cunoașterea unei limbi. ♦ (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate simplifica și rezolva mai ușor o problemă. Linii auxiliare. Unghi auxiliar. Funcție auxiliară. – Pronunțat: a-u-xi-li-ar. adjectiv auxiliar

AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; (element) ajutător. ♦ (Parte de vorbire) care exprimă raporturi între cuvinte; (verb) care ajută la formarea timpu­rilor și a modurilor compuse. 2. Adj. (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [Pr.: a-u-gzi-li-ar] – Din fr. auxiliaire, lat. auxiliaris. adjectiv auxiliar

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului auxiliar

auxiliar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular auxiliar auxiliarul auxilia auxiliara
plural auxiliari auxiliarii auxiliare auxiliarele
genitiv-dativ singular auxiliar auxiliarului auxiliare auxiliarei
plural auxiliari auxiliarilor auxiliare auxiliarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z