autovehicul definitie

AUTOVEHÍCUL s.n. Vehicul cu tracțiune mecanică proprie. [Pron. a-u-, pl. -le. / cf. fr. autovéhicule]. substantiv neutruautovehicul

AUTOVEHÍCUL s. n. vehicul cu tracțiune mecanică proprie. (< fr. autovéhicule) substantiv neutruautovehicul

AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – După fr. autovéhicule. substantiv neutruautovehicul

autovehícul (a-u-) s. n., pl. autovehícule substantiv neutruautovehicul

AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul terestru, autopropulsat, suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule. substantiv neutruautovehicul

AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul pus în mișcare de o forță alimentată de un izvor propriu de energie. Există autovehicule terestre, aeriene, de apă și amfibii. substantiv neutruautovehicul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiautovehicul

autovehicul  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular autovehicul autovehiculul
plural autovehicule autovehiculele
genitiv-dativ singular autovehicul autovehiculului
plural autovehicule autovehiculelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z