autovehicul definitie
- Vezi aici mai multe rimeautovehicul
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuau
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuaut
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuul
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucul
AUTOVEHÍCUL s.n. Vehicul cu tracțiune mecanică proprie. [Pron. a-u-, pl. -le. / cf. fr. autovéhicule]. substantiv neutruautovehicul
AUTOVEHÍCUL s. n. vehicul cu tracțiune mecanică proprie. (< fr. autovéhicule) substantiv neutruautovehicul
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – După fr. autovéhicule. substantiv neutruautovehicul
autovehícul (a-u-) s. n., pl. autovehícule substantiv neutruautovehicul
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul terestru, autopropulsat, suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule. substantiv neutruautovehicul
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul pus în mișcare de o forță alimentată de un izvor propriu de energie. Există autovehicule terestre, aeriene, de apă și amfibii. substantiv neutruautovehicul
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiautovehicul
| autovehicul substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | autovehicul | autovehiculul |
| plural | autovehicule | autovehiculele | |
| genitiv-dativ | singular | autovehicul | autovehiculului |
| plural | autovehicule | autovehiculelor | |