AUTOTURÍSM s.n. Automobil destinat transportului de persoane cu o capacitate de două până la șapte locuri; turism. [Cf. fr. auto(mobile de) tourisme]. substantiv neutruautoturism
AUTOTURÍSM s. n. automobil pentru transportul unui număr redus de persoane; turism (2). (< auto2 + turism) substantiv neutruautoturism
AUTOTURÍSM, autoturisme, s. n. Automobil cu caroserie închisă sau deschisă, suspendat pe patru roți pneumatice, cu care se pot transporta două până la șapte persoane. – Din auto2 + turism. substantiv neutruautoturism
autoturísm (a-u-) s. n., pl. autoturísme substantiv neutruautoturism
AUTOTURÍSM, autoturisme, s. n. Automobil cu caroserie închisă sau deschisă, cu care se transportă un număr redus de persoane; turism. [Pr.: a-u-] – Auto2- + turism. substantiv neutruautoturism
AUTOTURÍSM, autoturisme, s. n. Automobil pentru 6 persoane, cu acoperiș de obicei decapotabil; turism (2). substantiv neutruautoturism
| autoturism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | autoturism | autoturismul |
| plural | autoturisme | autoturismele | |
| genitiv-dativ | singular | autoturism | autoturismului |
| plural | autoturisme | autoturismelor | |