AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop]. adjectivautotelic
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (fil.) care își are scopul în sine. (< fr. autotélique) adjectivautotelic
autotélic (a-u-) adj. m., pl. autotélici; f. autotélică, pl. autotélice adjectivautotelic
AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în el însuși scopul său; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique. adjectivautotelic
autotelic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | autotelic | autotelicul | autotelică | autotelica |
plural | autotelici | autotelicii | autotelice | autotelicele | |
genitiv-dativ | singular | autotelic | autotelicului | autotelice | autotelicei |
plural | autotelici | autotelicilor | autotelice | autotelicelor |