autorizat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeautorizat
- Vezi aici mai multe rimeautorizat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuau
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuaut
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuzat
AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit (să facă sau să spună ceva). ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. Declarații autorizate. [Pr.: a-u-] – V. autoriza. adjectivautorizat
*autorizát, -ă adj. Care are autoritate. Fig. Competent: scriitor autorizat. adjectivautorizat
AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu o autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are o autorizație. [Pr.: a-u-] – V. autoriza. adjectivautorizat
AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit (să facă sau să spună ceva). Persoană autorizată. Specialist autorizat. ♦ Făcut de o persoană care are autorizație prealabilă. Declarație autorizată. Traducere autorizată. – Pronunțat: a-u-. adjectivautorizat
AUTORIZÁ vb. I. tr. A da cuiva permisiunea, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite, a îngădui. [Cf. fr. autoriser, it. autorizzare]. verb tranzitivautoriza
AUTORIZÁ vb. tr. a da cuiva dreptul, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite. (< fr. autoriser) verb tranzitivautoriza
autorizá (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 3 autorizeáză verb tranzitivautoriza
autorizà, v. a da dreptul, voia de a face ceva. verb tranzitivautorizà
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A învesti pe cineva cu o autoritate publică; a delega. ♦ A îngădui, a permite. [Pr.: a-u-] – Fr. autoriser. verb tranzitivautoriza
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea unui act. ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. 2. A încuviința printr-un act al administrației de stat înființarea, ca persoană juridică, a unei organizații obștești. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoriser. verb tranzitivautoriza
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. T r a n z. A învesti pe cineva cu o autoritate publică, a-l împuternici să facă ceva; a delega. ♦ A da (cuiva) dreptul (de a face ceva); a îngădui, a permite. Felul tău de a te purta cu Mihai ar fi autorizat pe oricine să creadă că-ți place. D. ZAMFIRESCU, R. 184. – Pronunțat: a-u-. – Prez. ind. și: (franțuzism nerecomandabil) autoríz (SEBASTIAN, T. 29). verb tranzitivautoriza
autorizéz v. tr. (fr. autoriser). Daŭ putere, împuternicesc, daŭ voĭe, daŭ drept: a autoriza pe cineva să lucreze în numele tăŭ. Îndreptățesc. verb tranzitivautorizez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiautorizat
| autorizat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | autorizat | autorizatul | autorizată | autorizata |
| plural | autorizați | autorizații | autorizate | autorizatele | |
| genitiv-dativ | singular | autorizat | autorizatului | autorizate | autorizatei |
| plural | autorizați | autorizaților | autorizate | autorizatelor | |