autorizat definitie

top banci online cont euro

AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit (să facă sau să spună ceva). ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. Declarații autorizate. [Pr.: a-u-] – V. autoriza. adjectivautorizat

*autorizát, -ă adj. Care are autoritate. Fig. Competent: scriitor autorizat. adjectivautorizat

top banci online cont euro

AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu o autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are o autorizație. [Pr.: a-u-] – V. autoriza. adjectivautorizat

AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit (să facă sau să spună ceva). Persoană autorizată. Spe­cialist autorizat. ♦ Făcut de o persoană care are autoriza­ție prealabilă. Declarație autorizată. Traducere autorizată. – Pronunțat: a-u-. adjectivautorizat

AUTORIZÁ vb. I. tr. A da cuiva permisiunea, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite, a îngădui. [Cf. fr. autoriser, it. autorizzare]. verb tranzitivautoriza

AUTORIZÁ vb. tr. a da cuiva dreptul, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite. (< fr. autoriser) verb tranzitivautoriza

AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A învesti pe cineva cu o autoritate publică; a delega. ♦ A îngădui, a permite. [Pr.: a-u-] – Fr. autoriser. verb tranzitivautoriza

autorizá (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 3 autorizeáză verb tranzitivautoriza

autorizà, v. a da dreptul, voia de a face ceva. verb tranzitivautorizà

AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea unui act. ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. 2. A încuviința printr-un act al administrației de stat înființarea, ca persoană juridică, a unei organizații obștești. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoriser. verb tranzitivautoriza

AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. T r a n z. A învesti pe cineva cu o autoritate publică, a-l împuternici să facă ceva; a delega. ♦ A da (cuiva) dreptul (de a face ceva); a îngădui, a permite. Felul tău de a te purta cu Mihai ar fi autorizat pe oricine să creadă că-ți place. D. ZAMFIRESCU, R. 184. – Pronunțat: a-u-.Prez. ind. și: (franțuzism nerecomandabil) autoríz (SEBASTIAN, T. 29). verb tranzitivautoriza

autorizéz v. tr. (fr. autoriser). Daŭ putere, împuternicesc, daŭ voĭe, daŭ drept: a autoriza pe cineva să lucreze în numele tăŭ. Îndreptățesc. verb tranzitivautorizez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiautorizat

autorizat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular autorizat autorizatul autoriza autorizata
plural autorizați autorizații autorizate autorizatele
genitiv-dativ singular autorizat autorizatului autorizate autorizatei
plural autorizați autorizaților autorizate autorizatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z