autoritar definitie

AUTORITÁR, -Ă adj. Care vrea să comande totdeauna, care urmărește să-și impună voința, autoritatea. [Cf. fr. autoritaire, it. autoritario]. adjectiv autoritar

AUTORITÁR, -Ă adj. care uzează de autoritatea sa, care urmărește să-și impună voința. (< fr. autoritaire) adjectiv autoritar

AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, adj. Care caută să-și impună autoritatea sau voința proprie. [Pr.: a-u-] – După fr. autoritaire. adjectiv autoritar

*autoritár, -ă adj. (fr. autoritaire). Care are caracteru autoritățiĭ excesive, arbitrar: om, ordin autoritar. V. ucaz. adjectiv autoritar

autoritár (a-u-) adj. m., pl. autoritári; f. autoritáră, pl. autoritáre adjectiv autoritar

autoritar m. partizan al autorității excesive. ║ a. care are caracterul arbitrarului. adjectiv autoritar

AUTORITÁR, -Ă, autoritari, -e, adj. Care uzează de autoritatea sa, care vrea să-și impună voința. Om autoritar. ♦ Care impune supunere, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire. adjectiv autoritar

AUTORITÁR, -Ă, autoritari, -e, adj. Care caută să-și impună (uneori în mod abuziv) autoritatea sau voința proprie, care nu suferă contrazicere. Te rog... nu mă întrerupe. Dă-mi voie să fiu și eu o dată autoritar cu dumneata. D. ZAMFIRESCU, R. 57. ◊ (Adverbial) Ce-i cu dumneavoastră ? îi întreb autoritar. CAMIL PETRESCU, U. N. 322. – Pronunțat: a-u-. adjectiv autoritar

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului autoritar

autoritar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular autoritar autoritarul autorita autoritara
plural autoritari autoritarii autoritare autoritarele
genitiv-dativ singular autoritar autoritarului autoritare autoritarei
plural autoritari autoritarilor autoritare autoritarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z