autór (autóri), s. m. – Persoană care crează o operă literară, artistică, științifică. Lat. autor (sec. XIX). – Der. autoare, s. f. substantiv masculin și femininautor
AUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei opere literare, artistice etc. ♦ Cel care a inventat, a produs ceva. ♦ Cel care este cauza unui lucru, a unei acțiuni etc. [Pron. a-u-. / < lat. auctor, cf. it. autore, fr. auteur]. substantiv masculin și femininautor
AUTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face un lucru, o acțiune etc. 2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții. (< fr. auteur, lat. auctor) substantiv masculin și femininautor
AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. ♦ Persoană care face, care produce sau comite ceva. [Pr.: a-u-] – Fr. auteur (lat. lit. au[c]tor). substantiv masculin și femininautor
autór (a-u-) s. m., pl. autóri substantiv masculin și femininautor
*autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor. substantiv masculin și femininautor
autor m. 1. cauza primă a unui lucru: creator, inventator; 2. cel ce a făcut o carte: scriitor; 3. opera însăși: autorii cei vechi. substantiv masculin și femininautor
AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.: a-u-] – Din fr. auteur, lat. auctor. substantiv masculin și femininautor
AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. V. scriitor. Lenin este autorul studiului filozofic « Materialism și empiriocriticism ». Mihail Sadoveanu este autorul romanului «Frații Jderi». ▭ Autorul creează numeroase schițe bine construite. Din schițele sale se desprind personaje vii, ale căror trăsături caracteristice sînt reliefate puternic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 4/5. ◊ Drepturi de autor v. drept. ♦ Persoană care face, care produce ceva. Autorul invenției paratrăsnetului este Benjamin Franklin. ▭ Tulimeni ( = gardieni) și ieniceri se amestecă la sfada plăcintei și comedia se mîntuie cu uciderea a vreo treizeci de inși din ambe părțile; iar plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autorul ei au rămas turtiți și hăcuiți într-o baltă de sînge. NEGRUZZI, S. I 286. ♦ Persoană care comite o faptă condamnabilă (o infracțiune, un delict, o crimă etc.), participînd direct sau indirect la comiterea ei. Autorul unui furt. Autorul moral al unei crime. – Pronunțat: a-u-. substantiv masculin și femininautor
autoáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoárei; pl. autoáre substantiv masculin și femininautoare
autor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | autor | autorul | autoare | autoarea |
plural | autori | autorii | autoare | autoarele | |
genitiv-dativ | singular | autor | autorului | autoare | autoarei |
plural | autori | autorilor | autoare | autoarelor |