AUTONOMIZÁT, -Ă, autonomizați, -te, adj. Care a devenit autonom. [Pr.: a-u-] – V. autonomiza. adjectivautonomizat
AUTONOMIZÁ vb. I. refl. (Rar) A deveni autonom. [Cf. fr. autonomiser]. verbautonomiza
AUTONOMIZÁ vb. refl. a deveni autonom. (< fr. autonomiser) verbautonomiza
AUTONOMIZÁ, autonomizez, vb. I. Refl. A deveni autonom. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomiser. verbautonomiza
autonomizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | autonomizat | autonomizatul | autonomizată | autonomizata |
plural | autonomizați | autonomizații | autonomizate | autonomizatele | |
genitiv-dativ | singular | autonomizat | autonomizatului | autonomizate | autonomizatei |
plural | autonomizați | autonomizaților | autonomizate | autonomizatelor |