autonom definitie

AUTONÓM, -Ă adj. Care se bucură de autonomie, este condus, administrat prin autonomie. [Pron. a-u-, pl. -mi, -me. / cf. fr. autonome, it. autonomo]. adjectivautonom

AUTONÓM, -Ă adj. care se bucură de autonomie; independent. (< fr. autonome, gr. autonomos) adjectivautonom

AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. [Pr.: a-u-] – Fr. autonome (lat. lit. autonomus). adjectivautonom

*autonóm, -ă adj. (vgr. autónomos, d. autós, însușĭ, și nómos, lege). Care are legile sale propriĭ. adjectivautonom

autonóm (a-u-) adj. m., pl. autonómi; f. autonómă, pl. autonóme adjectivautonom

autonom a. care se guvernă după propriile sale legi. adjectivautonom

AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus. adjectivautonom

AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se conduce sau se administrează singur, care se bucură de autonomie. Regiunea Autonomă Maghiară a Republicii Populare Romîne este formată din teritoriul locuit de populația compactă maghiară secuiască și are conducere administrativă auto­nomă, aleasă de populația Regiunii Autonome. CONST. R.P.R. 16. adjectivautonom