automutila definitie

AUTOMUTILÁ vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / < auto1- + mutila]. verb automutila

AUTOMUTILÁ vb. refl. a se mutila în mod voluntar. (< auto1- + mutila) verb automutila

AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur. – Din auto1- + mutila. verb automutila

!automutilá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se automutileáză verb automutila

AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1- + mutila. verb automutila

AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A-și pro­voca singur o infirmitate, a se mutila singur. Numitul soldat... s-a automutilat, zdrobindu-și trei degete de la mîna stingă, spre a scăpa de front. CAMILAR, N. I 348. verb automutila

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului automutila

automutila   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) automutila automutilare automutilat automutilând singular plural
automutilând automutilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) automutilez (să) automutilez automutilam automutilai automutilasem
a II-a (tu) automutilezi (să) automutilezi automutilai automutilași automutilaseși
a III-a (el, ea) automutilea (să) automutilai automutila automutilă automutilase
plural I (noi) automutilăm (să) automutilăm automutilam automutilarăm automutilaserăm
a II-a (voi) automutilați (să) automutilați automutilați automutilarăți automutilaserăți
a III-a (ei, ele) automutilea (să) automutileze automutilau automutila automutilaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z