automobil definitie

AUTOMOBÍL, -Ă adj. Care se mișcă prin el însuși. // s.n. Vehicul cu roți care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu; (spec.) autovehicul mic, folosit de obicei pentru transportul unui număr redus de persoane. [Pron. a-u-. / < fr., it. automobile, germ. Automobil]. adjectivautomobil

AUTOMOBÍL, -Ă I. adj. care se mișcă prin el însuși. II. s. n. vehicul pe roți care se poate deplasa prin mijloace de propulsie proprie. (< fr., it. automobile, germ. Automobil) adjectivautomobil

AUTOMOBIL baralic, beralie, buralie, coșciug, iagalie, insectă, merțan, ochios, varză. adjectivautomobil

AUTOMOBÍL2, -Ă, automobili, -e, adj. (Despre vehicule) Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – După fr. automobile. adjectivautomobil

AUTOMOBÍL1, automobile, s. n. Autovehicul cu caroseria închisă sau deschisă, suspendat pe roți pneumatice, folosit la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – După fr. automobile. adjectivautomobil

automobíl2 (a-u-) s. n., pl. automobíle adjectivautomobil

*automóbil, -ă adj. (cuv. ibrid, d. auto- și mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se mișcă fără caĭ (adică printr´un motor cu abur, electricitate ș. a.) vorbind de vehicule: o trăsură automobilă. S. n., pl. e. Trăsură automobilă. – Se zice des și răŭ și -íl și otomobil. Prima încercare a unuĭ automobil cu abur fu a luĭ Cugnot, la 1769. La 1831 s´aŭ pus în funcțiune în Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollée făcu un automobil cu care merse, în 1878, de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883, Belmont șĭ-a brevetat la Paris un automobil de lemn cu o mașină de bronz cu toate caracterele motoruluĭ actual, în special ale carburatoruluĭ. El a lucrat 15 anĭ la invențiunea luĭ perfecționînd-o, dar a murit sărac. Primu care a pus în practică motoru cu benzină fu Daimler în Cannstatt (Bavaria) și, aproape în acelașĭ timp, Benz, în Mannheim, în anu 1886. Motoru luĭ Daimler fu perfecționat în Francia. Alt inventator fu și Siegfried Markus, mort la 1899 la Viena. Sînt și automobile cu spirt și cu electricitate. adjectivautomobil

automobíl1 (a-u-) adj. m., pl. automobíli; f. automobílă, pl. automobíle adjectivautomobil

automobil n. („care se mișcă de la sine”), trăsură ce umblă foarte repede cu ajutorul unui motor (de abur, electricitate, petrol, aer comprimat, gaz, etc.): Parizul inaugură în 1899 primele automobile. adjectivautomobil

AUTOMOBÍL, -Ă, automobili, -e, s. n., adj. 1. S. n. Vehicul cu patru (rar trei, șase) roți pneumatice, mișcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, cu electricitate sau aer comprimat; auto3. ◊ Automobil-capcană = automobil cu material exploziv la bord, folosit în atentate teroriste. 2. Adj. (Despre vehicule) Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobile. adjectivautomobil

AUTOMOBÍL2, -Ă, automobili, -e, adj. (Despre vehi­cule) Care merge singur, care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. – Accentuat și: (nerecomandabil) automóbil. adjectivautomobil

AUTOMOBÍL1, automobile, s. n. Autovehicul cu roți, mai mic decît autobusul, folosit pentru transportul unui număr mic de persoane. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc, in ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. REBREANU, R. II 32. De una sînt bune automobilele: te duci cu ele și n-ai nevoie de șine, nici de hrana dobitoacelor, ca la trăsură. SP. POPESCU, M. G. 64. – Accentuat și: (nerecomandabil) automobil. adjectivautomobil

*automobíl-capcánă (a-u-) s. n., pl. automobíle-capcánă adjectivautomobilcapcană

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiautomobil

automobil  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular automobil automobilul automobi automobila
plural automobili automobilii automobile automobilele
genitiv-dativ singular automobil automobilului automobile automobilei
plural automobili automobililor automobile automobilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z