AUTOMÁTIC, -Ă adj. (adesea adv.) De automat; automat. [< fr. automatique]. adjectivautomatic
AUTOMÁTIC, -Ă I. adj., adv. de automat. II. s. f. ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele utilizate pentru conceperea și construirea sistemelor automate. (< fr. automatique) adjectivautomatic
AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De automat. [Pr.: a-u-] – După fr. automatique. adjectivautomatic
*automátic, -ă adj. (d. automat). Care funcționează pin [!] mijloace mecanice: pistol automatic. Fig. Fără voĭe, machinal [!]: mișcărĭ automatice. Adv. În mod automatic. adjectivautomatic
AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) De automat. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique. adjectivautomatic
automátic (a-u-) adj. m., pl. automátici; f. automátică, pl. automátice adjectivautomatic
automatic a. care se va face dela sine, fără participarea voinței: digestiunea este automatică. adjectivautomatic
AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique. adjectivautomatic
AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -e, adj. De automat. [Doi urși polari] fac ocolul bazinului... Labele se ridică și se așază cu o regularitate automatică. ANGHEL, PR. 114. ◊ (Adverbial, fig.) Dreaptă ca o somnambulă, ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87. adjectivautomatic
automatic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | automatic | automaticul | automatică | automatica |
plural | automatici | automaticii | automatice | automaticele | |
genitiv-dativ | singular | automatic | automaticului | automatice | automaticei |
plural | automatici | automaticilor | automatice | automaticelor |