AUTOMÁT s.n. 1. Dispozitiv care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație. ♦ Mașină care imită mișcările ființelor însuflețite. 2. (Fig.) Om lipsit de voință și fără inițiativă. // adj. Acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație. ◊ Armă automată (și s.n.) = armă de foc la care armarea se face automat. ♦ (Fig.) Făcut mecanic, fără intervenția voinței. [< fr. automate, germ. Automat, it. automato, cf. lat. automatus, gr. automatos – care se mișcă singur]. adjectivautomat
AUTOMÁT1, automate, s. n. Dispozitiv, aparat care efectuează, fără intervenția omului, o anumită operație. ♦ Fig. Persoană fără voință, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – După fr. automate. adjectivautomat
automát1 (a-u-) adj. m., pl. automáți; f. automátă, pl. automáte adjectivautomat
automát2 (a-u-) s. n., pl. automáte adjectivautomat
AUTOMÁT, -Ă I. adj. acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație. ♦ armă ~ă = (și s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră. ◊ (și adv.) care se face mecanic. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, mașină care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație. ♦ ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului și scările din blocuri. 2. unitate în care băuturile și alimentele ușoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede. 3. (fig.) om lipsit de voință, fără inițiativă. (< fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos) adjectivautomat
AUTOMÁT2, -Ă, automați, -te, adj. (Despre dispozitive, aparate etc.) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații; adesea adverbial) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Armă automată (și substantivat, f.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului. ♦ Fig. (Adesea adverbial) Care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau a voinței. [Pr.: a-u-] – După fr. automate. adjectivautomat
*automát, -ă adj. (vgr. autómatos, spontaneŭ, care se mișcă singur. Cp. cu samo-var). Care se mișcă singur: mașină automată. S. n., pl. e. Mașină care imitează mișcările animalelor. Fig. Om prost care lucrează după cum îl îndeamnă alțiĭ. V. automobil și mameluc. adjectivautomat
automat n. 1. mașină cu resorturi imitând mișcările ființelor însuflețite; 2. fig. persoană fără inițiativă. adjectivautomat
AUTOMÁT, -Ă, automați, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aparate, mașini etc.). Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații; adesea adverbial) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Armă automată (și substantivat, n.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului; p. restr. pistol-mitralieră. ♦ (Adesea adverbial) Care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau a voinței. Gest automat. 2. S. n. Dispozitiv, aparat, mașină care execută o anumită operație fără intervenția directă a omului. * Automat de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holurilor și scărilor interioare din blocuri. ♦ Fig. Persoană fără voință, fără inițiativă, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – Din fr. automate. adjectivautomat
AUTOMÁT1, automate, s. n. Dispozitiv, unealtă, aparat sau mașină care efectuează fără intervenția omului o anumită operație. Le povestea istoria roții de la automatul plugului, le spunea de întrecere, îi convingea – trebuia să-i convingă – să-i sudeze roata. DUMITRIU, V. L. 136. ◊ F i g. Persoană fără voință și părînd lipsită de rațiune, care face totul mecanic. adjectivautomat
AUTOMÁT2, -Ă, automați, -te, adj. (Despre unelte, aparate, mașini) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic, fără vreo intervenție exterioară. Strung automat. Uzină automată. ▭ La intrarea în gura minei se află montată o instalație modernă pentru descărcarea automată [a cărbunelui]. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. El, c-un ciocan automat Ținut pe umăr, de miner, Ea cu o secere de fier Pe după brațul ei bronzat. D. BOTEZ, F. S. 44. ◊ Armă automată (și substantivat, f.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului, astfel că loviturile se succed fără întrerupere atît timp cît se apasă pe trăgaci. Mitraliera și pușcă-mitralieră sînt arme automate. ▭ [Oamenii] se zvîrleau spre ieșirile satului, dar la toate ieșirile îi așteptau automatele-n bătaie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 6/6. Se lăsase de mult amurgul și toate focurile automatelor încetaseră. CAMILAR, N. I ◊ 394. (Adverbial) Mitraliera se armează automat. ♦ Fig. Care se face, se execută de la sine, în mod mecanic, fără participarea rațiunii sau a voinței. Mișcări automate. Gesturi automate. adjectivautomat
automat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | automat | automatul | automată | automata |
plural | automați | automații | automate | automatele | |
genitiv-dativ | singular | automat | automatului | automate | automatei |
plural | automați | automaților | automate | automatelor |