AUTOHTONÍSM s.n. Caracter autohton; autohtonie; autohtonitate. [< fr. autochtonisme]. substantiv neutruautohtonism
AUTOHTONÍSM s. n. 1. caracter autohton. 2. concepție social-politică ce exagerează caracteristicile particular-etnice ale unei populații. 3. cuvânt autohton. (< fr. autochtonisme) substantiv neutruautohtonism
!autohtonísm (a-u-toh-to-/-to-hto-) s. n. substantiv neutruautohtonism
AUTOHTONÍSM s. n. Ansamblu de trăsături autohtone; p. ext. exagerare a trăsăturilor specifice unei colectivități naționale. [Pr: a-u-] – Autohton + suf. -ism. substantiv neutruautohtonism
autohtonism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | autohtonism | autohtonismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | autohtonism | autohtonismului |
plural | — | — |