AUTOGUVERNÁ vb. I. refl. A se conduce singur. [Cf. fr. s'autogouverner]. verbautoguverna
AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. Refl. A se conduce singur (fără amestec străin). – Din auto1- + guverna. verbautoguverna
!autoguverná (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoguverneáză verbautoguverna
AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. Refl. (Despre state) A se conduce singur (fără amestec străin). [Pr.: a-u-] – Auto1- + guverna. verbautoguverna
autoguverna verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)autoguverna | autoguvernare | autoguvernat | autoguvernând | singular | plural | ||
autoguvernând | autoguvernați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | autoguvernez | (să)autoguvernez | autoguvernam | autoguvernai | autoguvernasem | |
a II-a (tu) | autoguvernezi | (să)autoguvernezi | autoguvernai | autoguvernași | autoguvernaseși | ||
a III-a (el, ea) | autoguvernează | (să)autoguvernai | autoguverna | autoguvernă | autoguvernase | ||
plural | I (noi) | autoguvernăm | (să)autoguvernăm | autoguvernam | autoguvernarăm | autoguvernaserăm | |
a II-a (voi) | autoguvernați | (să)autoguvernați | autoguvernați | autoguvernarăți | autoguvernaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | autoguvernează | (să)autoguverneze | autoguvernau | autoguvernară | autoguvernaseră |