autoghidát (a-u-) adj. m., pl. autoghidáți; f. autoghidátă, pl. autoghidáte adjectivautoghidat
AUTOGHIDÁT, -Ă, autoghidați, -te, adj. (Despre corpuri mobile) Care își dirijează singur mișcarea către țintă. [Pr.: a-u-] – După fr. autoguidé. adjectivautoghidat
autoghidat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | autoghidat | autoghidatul | autoghidată | autoghidata |
plural | autoghidați | autoghidații | autoghidate | autoghidatele | |
genitiv-dativ | singular | autoghidat | autoghidatului | autoghidate | autoghidatei |
plural | autoghidați | autoghidaților | autoghidate | autoghidatelor |