AUTOGÉN, -Ă adj. Care îmbină prin sine însuși, care există prin sine însuși. ◊ Sudură autogenă = sudură a două piese metalice, făcută cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică. [Cf. fr. autogène, it. autogena]. adjectivautogen
AUTOGÉN, -Ă adj. 1. creat, existent prin sine însuși. 2. a cărui dezvoltare este produsă de factori interni. 3. (despre sudură) făcută cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică. (< fr. autogène) adjectivautogen
AUTOGÉNĂ, autogene, adj. f. (în expr.) Sudură autogenă = sudură a două bucăți din același metal prin fuziunea (parțială) obținută cu ajutorul unei vergele de metal topite la o flacără (de obicei) de acetilenă, activată de oxigen. adjectivautogenă
autogen adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | autogen | autogenul | autogenă | autogena |
plural | autogeni | autogenii | autogene | autogenele | |
genitiv-dativ | singular | autogen | autogenului | autogene | autogenei |
plural | autogeni | autogenilor | autogene | autogenelor |