AUTOFINANȚÁ vb. I. refl. A se finanța din fonduri proprii. [Cf. fr. s'autofinancer]. verbautofinanța
!autofinanțá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autofinanțeáză verbautofinanța
AUTOFINANȚÁ, autofinanțez, vb. I. Refl. A se finanța din fonduri proprii. [Pr.: a-u-] – Auto1- + finanța. verbautofinanța
autofinanța | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)autofinanța | autofinanțare | autofinanțat | autofinanțând | singular | plural | ||
autofinanțând | autofinanțați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | autofinanțez | (să)autofinanțez | autofinanțam | autofinanțai | autofinanțasem | |
a II-a (tu) | autofinanțezi | (să)autofinanțezi | autofinanțai | autofinanțași | autofinanțaseși | ||
a III-a (el, ea) | autofinanțează | (să)autofinanțai | autofinanța | autofinanță | autofinanțase | ||
plural | I (noi) | autofinanțăm | (să)autofinanțăm | autofinanțam | autofinanțarăm | autofinanțaserăm | |
a II-a (voi) | autofinanțați | (să)autofinanțați | autofinanțați | autofinanțarăți | autofinanțaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | autofinanțează | (să)autofinanțeze | autofinanțau | autofinanțară | autofinanțaseră |