autodizolva definitie
AUTODIZOLVÁ vb. I. refl. (Despre o societate, o adunare etc.) A se dizolva singură, a-și înceta activitatea. [Pron. a-u-, p.i. autodizólv. / < auto1- + dizolva]. verb autodizolva
AUTODIZOLVÁ vb. refl. (despre o organizație, societate etc.) a se dizolva, a-și înceta activitatea prin propria hotărâre. (< auto1- + dizolva) verb autodizolva
!autodizolvá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autodizólvă verb autodizolva
AUTODIZOLVÁ, pers. 3 autodizólvă, vb. I. Refl. (Despre o organizație, o societate etc.) A se desființa prin hotărâre proprie, a-și înceta activitatea. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dizolva. verb autodizolva
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului autodizolva
| autodizolva verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) autodizolva | autodizolvare | autodizolvat | autodizolvând | singular | plural | ||
| autodizolvând | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | (să) — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | (să) — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) | autodizolvă | (să) — | autodizolva | autodizolvă | autodizolvase | ||
| plural | I (noi) | — | (să) — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | (să) — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) | autodizolvă | (să) autodizolve | autodizolvau | autodizolvară | autodizolvaseră | ||