autodistruge definitie

credit rapid online ifn

AUTODISTRÚGE vb. III. refl. A se distruge singur. [< auto1- + distruge, după fr. s'autodétruire]. verbautodistruge

AUTODISTRÚGE vb. refl. a se distruge singur sau de la sine. (după fr. sáutodétruire) verbautodistruge

credit rapid online ifn

AUTODISTRÚGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge. verbautodistruge

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiautodistruge

autodistruge  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)autodistruge autodistrugere autodistrus autodistrugând singular plural
autodistrugând autodistrugeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) autodistrug (să)autodistrug autodistrugeam autodistrusei autodistrusesem
a II-a (tu) autodistrugi (să)autodistrugi autodistrugeai autodistruseși autodistruseseși
a III-a (el, ea) autodistruge (să)autodistrugeai autodistrugea autodistruse autodistrusese
plural I (noi) autodistrugem (să)autodistrugem autodistrugeam autodistruserăm autodistruseserăm
a II-a (voi) autodistrugeți (să)autodistrugeți autodistrugeați autodistruserăți autodistruseserăți
a III-a (ei, ele) autodistrug (să)autodistru autodistrugeau autodistruseră autodistruseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z