autodafe definitie

credit rapid online ifn

AUTODAFÉ s.n. Arderea pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție (în Spania); (p. ext.) ardere, nimicire prin foc. [Pron. a-u-, pl. -euri. / < fr., it. autodafé, cf. port. auto da fé – act de credință]. substantiv neutruautodafe

AUTODAFÉ s. n. 1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție. 2. ardere, nimicire prin foc. (< fr. autodafé, port. auto da fé, act de credință) substantiv neutruautodafe

credit rapid online ifn

AUTODAFÉ, autodafeuri, s. n. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; p. ext. ardere, nimicire prin foc. [Pr.: a-u-] – După fr. autodafé. substantiv neutruautodafe

*auto-da-fé n., pl. eurĭ (pg. auto da fè, sp. auto de fe, act de credință). Arderea vinovatuluĭ pe rug în timpu Inchizițiuniĭ. Fig. Iron. Aruncare în foc, ardere: a face un auto-da-fe din biblioteca ta. substantiv neutruautodafe

autodafé (au-) s. n., pl. autodaféuri substantiv neutruautodafe

AUTODAFÉ, autodafeuri, s. n. 1. (În Spania și Portugalia) Sentință a Inchiziției în vederea condamnării sau achitării unei persoane acuzate de delicte religioase. 2. Executarea, de către puterea civilă, a celor declarați eretici de către Inchiziție; arde­re pe rug a unui eretic. ♦ Ardere publică a operelor socotite indezirabile în timpul Inchiziției sau al fascismului etc.; p. ext. ardere, nimicire prin foc. – Din fr. autodafé. substantiv neutruautodafe

autodafeu n. 1. execuțiunea unui eretic, osândit de Inchizițiune a fi ars de viu; 2. fig. distrugere prin foc. substantiv neutruautodafeu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiautodafe

autodafe  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular autodafe autodafeul
plural autodafeuri autodafeurile
genitiv-dativ singular autodafe autodafeului
plural autodafeuri autodafeurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z