AUTOCRÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de autocrație; cu puteri nelimitate; absolut. [Pron. a-u-. / cf. fr. autocratique, it. autocratico]. adjectiv autocratic
AUTOCRÁTIC, -Ă adj. cu caracter de autocrație. (< fr. autocratique) adjectiv autocratic
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratique (< gr.). adjectiv autocratic
*autocrátic, -ă adj. (d. autocrat; fr. -ique). De autocrație: guvern autocratic. Adv. În mod autocratic. adjectiv autocratic
autocrátic (a-u-to-cra-) adj. m., pl. autocrátici; f. autocrátică, pl. autocrátice adjectiv autocratic
autocratic a. relativ la autocrat sau la autocrație. adjectiv autocratic
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique. adjectiv autocratic
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație; care dispune de puteri nelimitate. Guvern autocratic. ◊ (Adverbial) Monarh care conduce autocratic. adjectiv autocratic
autocratic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | autocratic | autocraticul | autocratică | autocratica |
plural | autocratici | autocraticii | autocratice | autocraticele | |
genitiv-dativ | singular | autocratic | autocraticului | autocratice | autocraticei |
plural | autocratici | autocraticilor | autocratice | autocraticelor |