autoconserva definitie
AUTOCONSERVÁ vb. I. refl. A-și menține, a-și conserva propria ființă. [< auto1- + conserva]. verb autoconserva
AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. – Din auto1- + conserva. verb autoconserva
!autoconservá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoconsérvă verb autoconserva
AUTOCONSERVÁ, autoconserv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto1- + conserva. verb autoconserva
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului autoconserva
| autoconserva verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) autoconserva | autoconservare | autoconservat | autoconservând | singular | plural | ||
| autoconservând | autoconservați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | autoconserv | (să) autoconserv | autoconservam | autoconservai | autoconservasem | |
| a II-a (tu) | autoconservi | (să) autoconservi | autoconservai | autoconservași | autoconservaseși | ||
| a III-a (el, ea) | autoconservă | (să) autoconservai | autoconserva | autoconservă | autoconservase | ||
| plural | I (noi) | autoconservăm | (să) autoconservăm | autoconservam | autoconservarăm | autoconservaserăm | |
| a II-a (voi) | autoconservați | (să) autoconservați | autoconservați | autoconservarăți | autoconservaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | autoconservă | (să) autoconserve | autoconservau | autoconservară | autoconservaseră | ||