AUTOCONDÚCERE s.f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau de către reprezentanții ei. [< auto1- + conducere]. substantiv femininautoconducere
AUTOCONDÚCERE s. f. conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau prin reprezentanții ei. (după engl. self-government) substantiv femininautoconducere
autocondúcere (a-u-) s. f., g.-d. art. autocondúcerii substantiv femininautoconducere
AUTOCONDÚCERE s. f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către colectivitatea respectivă însăși sau de către reprezentanții ei. [Pr.: a-u-] – Auto1 + conducere. substantiv femininautoconducere
autoconducere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | autoconducere | autoconducerea |
plural | autoconduceri | autoconducerile | |
genitiv-dativ | singular | autoconduceri | autoconducerii |
plural | autoconduceri | autoconducerilor |