autoconducere definitie
AUTOCONDÚCERE s.f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau de către reprezentanții ei. [< auto1- + conducere]. substantiv feminin autoconducere
AUTOCONDÚCERE s. f. conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau prin reprezentanții ei. (după engl. self-government) substantiv feminin autoconducere
autocondúcere (a-u-) s. f., g.-d. art. autocondúcerii substantiv feminin autoconducere
AUTOCONDÚCERE s. f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către colectivitatea respectivă însăși sau de către reprezentanții ei. [Pr.: a-u-] – Auto1 + conducere. substantiv feminin autoconducere
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului autoconducere
| autoconducere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | autoconducere | autoconducerea |
| plural | autoconduceri | autoconducerile | |
| genitiv-dativ | singular | autoconduceri | autoconducerii |
| plural | autoconduceri | autoconducerilor | |