autobuz definitie

credit rapid online ifn

AUTOBÚZ s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus) substantiv neutruautobuz

AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus]. substantiv neutruautobuz

credit rapid online ifn

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, întrebuințat pentru transportul urban sau interurban în comun al unui număr mare de pasageri. [Pr.: a-u-.Var.: autobús s. n.] – După fr. autobus. substantiv neutruautobuz

autobúz (a-u-) s. n., pl. autobúze substantiv neutruautobuz

AUTOBÚZ s. n. v. autobus. substantiv neutruautobuz

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-.Var.: autobus s. n.] – Din fr. autobus. substantiv neutruautobuz

a face cezariană prin autobuze expr. (adol.d. hoți) a fura din poșetă prin tăierea acestora. substantiv neutruafacecezarianăprinautobuze

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiautobuz

autobuz  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular autobuz autobuzul
plural autobuze autobuzele
genitiv-dativ singular autobuz autobuzului
plural autobuze autobuzelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z