AUTOBLINDÁT s.n. Vehicul blindat, cu roți sau cu șenile, înarmat ușor și folosit mai ales pentru misiuni de recunoaștere, de siguranță etc. [< it. autoblindata]. substantiv neutruautoblindat
AUTOBLINDÁT s. n. vehicul blindat, cu roți sau cu șenile, înarmat ușor, pentru misiuni de recunoaștere, siguranță etc. (< it. autoblindata) substantiv neutruautoblindat
AUTOBLINDÁT, autoblindate, s. n. (Mil.) Vehicul pe roți sau pe șenile cu armament ușor, destinat misiunilor de cercetare, de siguranță și de legătură. – Din auto2 + blindat. substantiv neutruautoblindat
autoblindát (a-u-to-blin-) s. n., pl. autoblindáte substantiv neutruautoblindat
AUTOBLINDÁT, autoblindate, s. n. Automobil blindat. [Pr.: a-u-] – Auto2- + blindat. substantiv neutruautoblindat
AUTOBLINDÁT, autoblindate, s. n. Vehicul pe roți sau pe șenile, cu armament ușor, destinat misiunilor de cercetare, de siguranță și de legătură. substantiv neutruautoblindat
autoblindat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | autoblindat | autoblindatul |
plural | autoblindate | autoblindatele | |
genitiv-dativ | singular | autoblindat | autoblindatului |
plural | autoblindate | autoblindatelor |